În an geros când la Botoșani, Mihai te-ai născut 
Ningea cu flori de gheață în miez de ghenar;
În aprilie în același an, se năștea la Năsăud
Veronica, O fată blondă de pus în chenar.
 
Ea a venit când tatăl ei era plecat 
Rănit fiind, viteaz apărător de plai
Pe când lupta dârz și neînfricat,
În oastea lui Avram Iancu, al munților crai.
 
Mama ei, femeie modestă, dar moașă cu atestat
Cu fata în capitala Moldovei, la Iași a venit, 
Unde rectorul Ștefan Micle, cerând-o de soție, a jurat
Să-i asigure Veronicăi un viitor cât mai fericit. 
 
Ea 14 ani avea, iar el cu 33 de ani mai mult,
Dar mama ei gândit-a că va fi mulțumită, 
Și va trece mai ușor prin al vieții tumult
Iar el, având o situație sigură, fiica ei va fi fericită. 
 
Soarta a vrut, ca tu s-o întâlnești 
În Viena cea plină de cântec și voioșie, 
Cu trup și suflet să te îndrăgostești 
De frumusețea ei, ce-ai prins-o-n poezie.
 
A fost o dragoste la prima vedere
Când unul spre altul v-ați îndreptat 
Tinerețea era a voastră avere
Când prin muzee și parcuri v-ați preumblat.
 
Pe malul Dunării îndrăgostiți ca într-un vis
Îi declarai înflăcărat iubire pe vecie
Dorind să faci din ea, o muză dinadins
Precum și o iubită cu parfum de feerie. 
 
Iar Veronica avea să-ți devină muză și iubită 
Îngerul blond ce-n versuri l-ai cântat, 
Visând eternitatea în muzica-ți divină și vrăjită,
Și-n templul nemuririi, împreună a-ți intrat.