Lângă lacul din pădure 
Cu flori de nufăr deschise,
Parcă-ți văd ochii de mure
Lacrimi pe pleoape închise.
 
Parcă-ți văd pașii pe maluri
Cum te plimbi îngândurat,
Așteptând parcă din valuri
Floarea sufletului drag.
 
Chipul ei ființa dragă
Cu ochii limpezi ca lacul,
În ei se scălda odată
Luna plină și copacul.
 
Amândoi săreați în luntre
„Îngânați de glas de ape”,
Ea te mângâia pe frunte
Lopețile vrând să-ți scape.
 
Scăpai din mână și cârma
Amândoi în luntrea mică,
Vă iubeați, vedea doar luna
Zâmbind pe cer, singurică.
 
Pluteați pe lacul albastru
„Încărcat cu flori de nufăr”,
Din ceru-nstelat un astru
Poposi pe al său umăr.
 
Ochii voștri se-ntâlniră 
Nas în nas și gură-n gură,
Greierii cântau din liră
Dragostea n-avea măsură.