Nu știu dac-ai primit sau nu, scrisoarea în versuri de la mine
Unde-ți spuneam că te iubesc, și-mi este tare dor de tine,
Florența-i minunată, aș vrea cu tine s-o mai revăd odată 
Începând cu Palazzo Vecchio, plin de istorie și artă.
 
Palazzo Pitti, Galeria degli Uffizzi, și Ponte Vecchio peste Arno aruncat,
Mormântul lui Lorenzo Magnificul, de Michelangelo realizat,
„Primăvara”, lui Boticelli și alți mari artiști care-au pictat
Și sculptori de renume ce orașul artelor cu statui au înfrumusețat.
 
În Campanilla-naltă a lui Giotto, cu greu am mai urcat,
Se vede Veronică dragă, eu, încă nu m-am vindecat;
Boala cruntă care m-a ros, mai zace încă-n mine,
Cred că voi avea vindecare, doar în brațe la tine.
 
Am văzut Basilica Santa Croce cu priviri încântate
În care sunt înmormântați fiii de seamă ai Florenței,
În superbe, magnifice mausolee,  pe pereții ei aninate
Unde, printre alții, odihnesc, Michelangelo, și Galileo Galilei.
 
Mai se afla aici și centofagul lui Dante, poet vestit
Dar el se odihnește în mausoleu la Ravena, care l-a găzduit
Când, pe nedrept condamnat la moarte, poetul a fugit
Din Florența, patria ingrată, care mult l-a urgisit.
 
Eu sper să mă fac bine, când mă întorc acasă 
Să fiu numai cu tine, floare de colț frumoasă 
Să pot lucra din nou, să pot să te-ntrețin,
Că tu-mi ești a mea stea, ești singuru-mi destin.