De-ai ști Emine cât de mult, mi-a plăcut poezia
„De ce nu-mi vii”, să mi-o citești chiar tu,
Să-ți mângâi părul și să-ți văd în gene bucuria
Când dorul tău cu dorul meu își întețesc iubirea.
 
Stele cu gene lungi și ude, ne-ar tot privi mirate
Cum stăm obraz lângă obraz, tăcuți făr'un cuvânt 
Ascultând cântecele multe cum plâng nemângâiate 
Din ochiu-ndurerat ce-așteaptă, pe buze un sărut. 
 
Într-un volum am strâns cu drag, poeme pentru tine 
Scrise cu multă dragoste, mi-am pus sufletul tot,
Primul meu exemplar, ți-l dăruiesc Emine
Neștearsă mărturie a dragostei ce-ți port.
 
Că-n gândul meu rămâi mereu poetul
Divin, care-a slăvit cu geniul sau iubirea,
Te-aștept cu drag ca să-mi citești sonetul
Promis cândva, și-i candidă-amintirea.
 
Să-mi scrii Emine atunci când o sa vii la Iași
Eu voi veni de-ndată ce tu o sa mă chemi
Prea mult fără de vești, te rog să nu mă lași
Ca o nebună, te iubesc, chiar dacă mă blestemi.