Câtă durere pentr-un om, dar și așa bolnav
Emin găsea o explicație în durerile toate,
Când durerea de cap, îl chinuia grozav,
Spunea că are-n cap, sute de diamante. 
 
Gândea frumos Emin, trist dar pe îndelete,
Erau diamante lirice, cum nimeni n-a avut,
Și nici n-o să mai fie. Cum ai fost tu, poete,
Nu cred că se va naște, un altul pe pământ.
 
Erou nepieritor ai fost al spiritualității românești, 
Din pana ta măiastră a curs râu de cerneală,
Românii citesc versul tău, ai fost, rămâi, și ești, 
,,Luceafărul," steaua albastră, ce vindeci orice rană.
 
Ești spic de grâu în câmp cu maci,  ești tricolorul,
Ești Dunărea, Carpații, cerul albastru, marea,
Prin scrisul tău o lume, ne-a cunoscut poporul, 
Versul tău bun de pus la rană, ne-ntărește valoarea.