Văzut-ai prima dată lumina vieții tale
Când soarele apare, ca un străjer pe cer,
Când prima lui săgeată o arunca în cale,
Și cerul se deschide prin stelele ce pier.

Purtând istoria în sânge, ai fost de bună seamă
Pentru generația ta un luminos, strălucitor far,
Un aprig patriot cu suflet bun de pus in ramă
Ai fost lumina sfântă și necuprins altar.

Cu talpa-n tină, cu creștetul în nori
Cu Murgu și Câmpeanu ai făcut conspirații
Luptând fără odihnă, dând multora fiori,
Exemplu ai fost Bălcescu, la râu de generații.

Purtat,-ai revoluția ca un vârtej de vânt,
Cum n-a mai fost la noi, și n-a mai existat.
Te-au pus în fruntea țării, votând într-un avânt, 
Ministru de externe și Secretar de Stat.

Scurtă ți-a fost mărirea, că cei ce ne-asupreau
Trimis-au forțe noi, vrând poporul umil.
Nu își doreau căderea, și-n lume trimiteau
Pe cei mai buni eroi, pe viață, în exil.

Fost-ai și tu trimis dar ți-ai învins necazul
Vrând să ne fii un far și peste timpul trecut
Proscris fiind, ai scris „Românii supt Mihai Viteazul”,
Lăsând un exemplu de cum se scrie despre trecut.

Soarta haina și boala ce te-a lovit șuvoaie,
Te-a răpus de tânăr, departe de-a ta glie,
Căci tu purtai în suflet o sacră vâlvătaie
Te-ardea dorul de tara, de scumpa Românie