Clepsidra timpului de mult și-a scurs nisipul 
Iar Cronos stă să bată de miezul nopții lin,
În noaptea cea de vară, pierit îi este chipul
Omului nepereche, ce s-a numit, Emin.

De dimineață-n zori în glas de păsărele 
S-a stins al nostru geniu în liniște, stingher,
Martore-au fost stelele și luna între ele
Ce-au luminat sufletul să urce sus la cer.

Lângă el, mii de îngeri trimiși din univers
De Domnul, să-i aducă sufletul său bun, teafăr,
Nemuritor să-l facă pe-al veacurilor mers,
Să-l așeze pe cer, să fie-n veci Luceafăr. 

El a cântat iubirea și a împletit dorul,
Arzând cu trup și suflet pe-al patimilor rug,
Ne-a lăsat a sa zestre care ne umple golul
Și de sus ne privește zâmbind, pe al său crug.

E mândru că poporul, opera îi citește
Scăldându-i astăzi versul etern, în Mirul Sfânt,
Din ceruri ne veghează pentru că El iubește
Tot neamul românesc de pe acest pământ.