Departe de Pământul Sfânt 
În Limba dulce-am să vă cânt
În ie mândră îmbrăcată
Așa cum o româncă-o poartă.

Cânt graiul sfânt de româncuță 
Cum ma-nvățat a mea măicuță,
S-audă cele patru zări
Doina noastră din depărtări.

Cântăm în Limba strămoșească, 
Balada Sfântă românească 
Că Limba noastră-i grai și pâine 
Ce o slăvim cu cinste-n lume.

Limba noastră-i Dunărea mare,
Munții Carpați pupați de soare,
Istoria scrisă cu har
De la Traian la Decebal.

O cântă dulce și izvorul
Unde Emin și-a lăsat dorul,
Și teiul din Copoul sfânt 
O cântă-n Limba noastră blând. 

Frumos ni-i graiul strămoșesc
Mă-nchin smerită, și-l iubesc,
Și oriunde vom fi în lume
Să îl cinstim cu drag române.