A sosit o altă toamnă
A venit zâmbind pe-un nor,
Nostalgia verii, Doamnă,
S-a pierdut la un izvor.
Primele frunze căzute
Le-am văzut azi cu tristețe,
În curând vor fi mai multe
Pe alei,dându-mi binețe.
Îți vor acoperi urma
Pașilor pierduți prin vale,
Cu argint va pava bruma
Drumul nostru către mare.
Privesc frunza de arțar
Sa-nroșit, toată geloasă
Când am îmbrățișat iar
Arțarul meu, bucuroasă.
Eu tac și îmi văd de drum
Urmărind urme prin frunze;
Voi zbura la mare-acum
Să-ți sorb sarea, de pe buze.
Port în mine-o herghelie
De dragoste și de dor,
Vreau să-mi dai în dar, tot mie
Pescărușii care zbor.
Eu ți-oi da-n dar, al meu timp
Marea mea cu voce blândă,
Unde pescărușii țip
Voi fi zeița ta nudă.