A sosit o altă toamnă 
A venit zâmbind pe-un nor,
Nostalgia verii, Doamnă, 
S-a pierdut la un izvor.

Primele frunze căzute 
Le-am văzut azi cu tristețe, 
În curând vor fi mai multe
Pe alei,dându-mi binețe.

Îți vor acoperi urma 
Pașilor pierduți prin vale, 
Cu argint va pava bruma
Drumul nostru către mare.

Privesc frunza de arțar 
Sa-nroșit, toată geloasă 
Când am îmbrățișat iar
Arțarul meu, bucuroasă. 

Eu tac și îmi văd de drum
Urmărind urme prin frunze;
Voi zbura la mare-acum
Să-ți sorb sarea, de pe buze.

Port în mine-o herghelie
De dragoste și de dor,
Vreau să-mi dai în dar, tot mie
Pescărușii care zbor.

Eu ți-oi da-n dar, al meu timp
Marea mea cu voce blândă, 
Unde pescărușii țip
Voi fi zeița ta nudă.