Chiar dacă nu mă auzi mamă
Icoană sfantă, că te-ai dus,
Voi veni-n fiecare toamnă 
În orice zi, la ceas de-apus.

Îți voi aprinde-o lumânare, 
Că tu mi-ai dat viață, măicuță 
Mi-ai purtat primii pași sub soare,
Ținându-mă strâns de mânuță.

Doamne ce greu ți-a fost măicuță
Cu mulți copii pe lângă tine,
Și câteodată-n băsmăluță 
Tu vărsai lacrimi cristaline.

Torceai fuiorul prins în furcă,
Răsucind firul înțeleaptă, 
Îl răsuceai cu mâna stângă, 
Fusul țineai în mâna dreaptă. 

Țeseai covoare și prosoape,
Preșuri și cuverturi de pat,
Când te-odihneai ne-aduceai lapte,
Muls de la văcuța din grajd.

Ne împleteai „colțuni”, de lână 
Să n-avem frig, la piciorușe,
Mănuși ne-împleteai cu-a ta mână 
Să ne țină cald la mânuțe.

Ne-ai crescut greu și cu nevoi
Nicicând nu ai spus,,nu se poate".
Nu ne-ai ținut flămânzi și goi
Ai cusut în genunchi și-n coate.

Coseai plapume la tot satul, 
Și pentru satele din vale;
La școală ți-ai trimis băiatul
Rămânând singură cu jale.

Pentru fete-ai cusut cu drag
Iii și fote de sărbători, 
La horă când ieșeam cu drag
Ne-nconjurau mândri feciori.

Somn lin iți spun, îngere bun,
Și de-ai să-ajungi acolo sus
Scrisoare-am scris,în mâini ți-am pus
S-o duci Domnului nost'Isus.

Îl rog să te primească-n rai,
Pe calea plină de lumină,
Cu cântec lin,cântat din nai,
În minunata lui grădină.