Astăzi ne-adunăm la Alba, leagăn Sfânt, pământ cu soare,
Toți frații din țara asta, că e zi de sărbătoare. 
Moșii și strămoșii noștri se trezesc pe rând, din moarte
Când aud clopotul tainic îndemnând la Unitate.

Frați români de pretutindeni se adun topind oftatul,
Deșteptați din letargia care le-a zidit păcatul
C-au zăcut în nemișcare, azi, cu glas triumfător 
Vin cu toți ca un val mare pentru, -un falnic viitor.

Inimile lor curate, care-au zăcut în orbire
Râd și plâng îmbrățișate la obșteasca înfrățire, 
Uitând cruda tiranie care-i înjugau de mult,
Jucau toți cu bucurie, hora, pe pământul Sfânt. 

Vrut-au să înstrăineze Ardealul, pământ iubit
Punând jugul înrobirii neamului neprihănit;
Rupt de trupul Țării Mame, de leagănul ei dintâi 
Am ars stâlpii funerari ce-a avut la căpătâi. 

-Hai români de-același sânge! hai cu toți într-o Unire!
Să jucăm hora-nfrățirii pentru-a țării dezrobire. 
Tirania s-o călcăm, să o punem sub picioare
Să trăim uniți ca frații sub al nostru falnic soare.

Să uităm c-am fost o țară de români îndurerați
Că ploua cu suferință peste falnici Carpați!
C-au zădărnicit Unirea și-au ucis pe cel Viteaz
De-au urmat câteva veacuri de durere și necaz.