Se scutur frunzele bătrânului tei
Cătând, parcă în zborul lor ceva,
El caută Emine urmele pașilor tăi, pe alei
Și a îngerului blond ce te iubea.
 
Iar banca de sub coroana lui rotată,
E plină și acum de-atâta frunză, 
A-mbătrânit și ea de când așteaptă
Să vii din nou la ea cu a ta muză. 
 
Luceafăr blând cu ochii măslinii 
Te-așteaptă teiul sfânt ca să revii
Cu Veronica, plimbându-vă de mână, 
Să vă asculte șoaptele, să vă știe-mpreună. 
 
S-au schimbat multe în Iașul celor 7 coline,
Dar teiul a rămas să vorbească de voi
De acele zile atât de frumoase și senine
Plângând cu frunze toamna, ne mângâie pe noi.
 
Îți duc dorul și aleile din Copou
Ce te știau demult atât de bine, 
Te-așteaptă și Ion Creangă în Țicău
Că-i este tare greu fără de tine.
 
Te-așteaptă codrul cu al lui izvor,
Soarele, luna și acel zvon de bucium,
Marea, lacul și acea clipă de dor,
Să prindă în farmecul lor al tău zbucium.
 
Și vreau să mai știi că ești încă printre noi
Cu tine nu suntem singuri în Univers;
Când te citim uităm de griji și de nevoi,
Emine, îți mulțumim pentru cerescu-ți vers.