Baba Novac, haiducul a fost și căpitan,
La luat Mihai în slujbă, făcându-l general.
El s-a născut în Serbia, din mamă româncă,
Era un om puternic, părea croit din stâncă.

Vremurile grele, l-a dus peste ani
Să se lupte aprig cu mii de dușmani,
Apărându-și țara de invadatori
Îi aștepta-n cete pe la trecători.

De haiducul Baba, auzi Mihai
Și-l luă în oaste, călărind pe cai
Au băgat teroare în oastea turcească
Care ne-a vrut glia, vatra strămoșească.

Turcii au fugit cât au mai putut
Iar în urma lor, bătrânul haiduc
A adus comoara, căruțe cu cai
Și s-a-nfățișat la Domnul Mihai.

A rămas aproape de Mihai Viteazul 
Omorând dușmanii ce săreau pârleazul, 
Pe Andrei Báthori, pe pașa Hassan
I-a învins în luptă cu mare elan.

Ieremia Movilă cu toți polonii săi
Au fugit, mâncând pământul, peste văi,
Când moldovenii și-au pus căciulile-n băț,
Și-au trecut în oastea lui Mihai cu toți.

Dar pe când Mihai la Praga era plecat
Ungurii l-au prins și l-au „judecat”.
S-au răzbunat crâncen pe bravul haiduc
Și l-au condamnat, fiind ars pe rug..

În chinuri cumplite a murit haiducul
Fiind ars pe rug nu-i grăbeau sfârșitul
Că cei ce-l ardeau l-au tot perpelit
Chinu-i prelungeau, într-un mod cumplit.

Viteazul haiduc e și astăzi printre noi
Numele lui va dăinui mereu printre eroi
Și nu i-a rămas doar în istorie numele
În Craiova, un cartier și un bulevard
Îi poartă, prin secole, renumele.