Din veacuri de demult, la început de plai,
În zori de zi, fereastră națiunii se făcea
Deschisă către vis și nemurire de-un brav crai
Și-un nume de viteaz care răzbate: Burebista

Mândrul și războinicul rege a clădit din temelie
Un stat puternic de eroi, puși pe fapte mari
Creând o Dacie nouă cu un destin de glorie
Menit să reziste mereu prin anii milenari.

Mai întâi, ca să-i scape pe daci de patima beției
Spre a se consacra doar țării lor și gliei, 
Burebista a desființat culturile de viță de vie
Făcând din dacii săi osteni plini de vitejie.

Bazele capitalei în munții Orăștiei le-a plasat
Mai sus de Costești; de-acolo a plecat
Și-n lupte crâncene cu celții el s-a măsurat, 
Ieșind victorios în bătălii, de fiecare dat.

Cetățile grecești de la Pontul Euxin le-a supus  
Tomis, Dimisopolis și Callatis, cetăți înfloritoare
Și sub conducerea lui, Burebista le-a adus
Întinzând regatul dac pană la țărm de mare.

În anul 48, în zi de mare sărbătoare 
Măritul rege-a încheiat o alianță 
Cu vestitul general Pompei cel Mare
Fapt care i-a adus prestigiu și prestanță.

Învins însă de Cezar, Pompei a fugit
În Egipt, da-n scurtă vreme sorocul i-a venit
Căci isoadele lui Cezar și acolo l-au găsit
Și fără milă, de cap, el a fost vitregit.

Cezar, devenit stăpân pe-al Romei stat,
Avea intenția ca Dacia să o cucerească 
Dar în senat, cum se știe, el a murit asasinat
Și n-a mai avut timp când să o cotropească. 

Și tot așa sfârșit-a și viteazul rege dac
La vremea când în rivali trădarea era-n toi
Dar chiar dacă lui Burebista i-au venit de hac
Rămâne brava țară cu ai săi viteji și bravi eroi

Din vremi trecute, tare de demult,
Aud ecou de tropote de cai ce vin...
Sunt călăreții lui Burebista în tumult,
Gonind în cavalcadă spre Pontul Euxin.