Fost-ai om politic înalt, avocat strălucitor,
Pentru țară ai luptat, cu pana-ți de scriitor.
Erai iubit de români, dar temut de adversari
Barbu Delavrancea ai fost, un stejar printre stejari.

Apărai cu strășnicie românii din Transilvania,
Sânge din sângele nostru, nevrând ca să vezi pierzania
Unui neam, care striga de dincolo de Carpați!
Nu l-ai lăsat ca să piară că erau ai noștri frați.

-Tot ce piere în Ardeal este trup din trupul nostru,
Doina dulce din caval, este os din osul nostru!
Să nu lăsăm să se-ncuibe tot viesparul poftei hâde
Celor ce l-au asuprit, dând românilor obide. 

Am primit cu toți mandatul pentru viață, pentru moarte
De la neam, să ne jertfim, pentru toți și pentru toate.
Vom blagoslovi în veci pe cei care sau jertfit 
Pentru a noastră Unire a pământului iubit.

Țara noastră va renaște se va scălda,-n matcă nouă
Chiar dacă-n alte suflete o să ningă și-o să plouă
De durerea celor dragi, care au luptat cântând!
Vom lăsa urmașilor țara noastră renăscând.

Pe front în linia întâi, ai fost, să îmbărbătezi
Pe ostașii țării noastre, ai vrut deseori să-i vezi.
Chiar dacă erai bolnav, mesajul tău era clar;
Scăpărând din pieptu-ți grav, în al patimei amnar.

A contat pentru ostași tare mult al tău cuvânt
Pe care l-au imprimat pe tun, sabie și scut.
Cu speranțele în suflet ai plecat printre stelari
Luminând din înălțimi hotarul României Mari.