Toate gândurile mele, zbor spre tine cu speranță 
Dorurile îmi sunt multe, ca mărgelele pe ață, 
Eu le fac avânt spre tine cu încredere să zboare,
Chiar dacă calea e lungă, le trimit într-o scrisoare. 
 
– Îți mai amintești Emine, ziua de vară frumoasă?
Când tu ai venit la mine, eram singură acasă.
Tu mi-ai dat ca să citesc „Dorința”, și cu candoare 
Mi-ai sărutat corpul alb, de la cap pân' la picioare... 
 
Visul tău din poezie s-a topit în al meu vis
Împreună am trecut Rubiconul în paradis.
Însetat, sufletul meu a băut al tău amor, 
Mândru ca un curcubeu, s-a deschis triumfător.
 
Curcubeu plin de lumină, după o ploaie de vară
Potolind seceta mare, de mult timp, întâia oară.
A fost iubire aprinsă izbucnită cu elan
Din vulcanul dragostei care-o ai și care-o am.
 
De la tine am învățat frumusețea poeziei,
Am băut pocalul plin cu-a dragostei frenezie 
Elixirul vieții fin până-n adânci revelații 
Simțuri care ne înalță spre înalte constelații.
 
Cu tine am înțeles, de ce înțelepții spun
Iubirea e cheia clipei, care n-o găsești oricum,
Că pe pământ nu există o minune așa mare
Cum a fost dragostea noastră, dragoste fulgerătoare.