Soare-ai fost și-ai răsărit pe pământul nostru drag,
Ca să scapi de asuprire oamenii și-al lor meleag. 
Cord de rai în piept rănit, vedeai neamul românesc,
Și-ai luptat să scoți românii de sub jugul unguresc.

În Transilvania sfântă te-ai născut, la Satul Mare,
Ai văzut români supuși, de-autorități maghiare
Doctor în teologie și filosofie, tu te-ai vrut
Să ai titlul. Cu mândrie, la Roma, l-ai obținut. 

Fost-ai hirotonisit ca preot în Satul Mare
Apoi te-ai căsătorit cu o fată, ca o floare.
Ai fost un profesor bun de limba română. Ai dat 
Pentru pământul străbun, studenți ce nu te-au uitat. 

Mult ai fost persecutat de-autorități maghiare,
Și-ai vrut să mergi în alt sat, la Șișești, la Baia Mare,
Ai construit un lăcaș, sfânt, unde veneau sătenii,
Vorbind și despre libertate și de nedreptatea vremii.

În temnițe-ai fost închis la Seghedin, Budapesta, 
La Satu Mare, te-au prins, acolo-a-nceput tempesta.
Ți-au spus „Leul de la Șișești,” că erai de neclintit 
Și în lupta cea mai sfântă pentru dreptate-ai muncit.

Iar când după Memorandum ai luat 5 ani temniță grea
Cel mai mult te-ncurajat Paulina, nobila și buna soție-a ta :
„Iți mulțumesc dragule, că pe tine te-au învrednicit cel mai mult”
Știind ca pe el Leul din Șișești, niciodată și nimic nu l-a doborât.

În America ai mers, peste ocean c-ai vrut a spune,
Cum este situația, susținând cauza națiunii române.
La Viena, la Paris, în Italia și unde te-a mai dus ața 
Văzând cu ochii triumful pentru care ți-ai dat viața.

Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă sfântă, 
Au făcut ochii tăi blânzi, să și râdă, să și plângă 
Când în Parlament ai fost, deputat de Satul Mare
În România Unită, țară mândră ca o floare.

Vrut-ai Vasile Lucaciu, drepturi pentru-ai tăi români!
Și-ai luptat călcând pe cioburi, cum luptau ai tăi străbuni.
Te-ai zbătut de dragul țării precum pruncul cast în plânset,
Ca și valurile mării. Domnul, ți-a pus mir pe crest