„Mai bine-aș smulge sufletul din mine”,
Decât să trăiesc fără tine în zori,
Tu ai plecat și ai luat cu tine
Esența vieții mele sus în nori.
Mi-a rămas pe retină semnul mâinii tale
Care mă saluta trist, când ne-am despărțit
Se oglindea amurgul pe lacul trist din vale
Soarele se stingea, palid, cu tine-n asfințit.
În clipa despărțirii ne priveam amândoi
Cerând și dând c-un bun rămas iertarea
Că prea mult ne-am iubit și-am suferit noi doi
Se-mbrățișau în umbră iubirea și uitarea.
„Ah mierea buzei tale am gustat-o”,
Rămasă singură, gust firul de venin,
Dragostea ta n-o uit, nici n-am uitat-o
Așteaptă-mă Emine, la tine sus eu vin.