Îți scriu de la Veneția, Chibici, e-aici cu mine,
Caut să mă refac, visând frumos la tine,
Piața și Basilica San Marco, Palatul Dogilor,
Sunt frumuseți aparte, te văd zeița lor.
 
Gândul meu îmi tot zboară, pe-aripi de dor la tine,
Aș da și-un an din viață, să fii aici cu mine.
Spectacolul Veneției în răsărit de soare, 
Cu tine-ar fi fără egal, în Universul mare.
 
Mărturisesc că nu prea sunt, în apele mele deloc,
Dac-ai veni pe-aripi de vânt, aș fi un om plin de noroc,
Ne-am plimba cu gondola, încet pe Canal Grande
În care se-odihnesc de veacuri, superbele palate.
 
Îngânați de glasul apei, am pluti cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune, roșie ca de jăratec,
Să ne plouă-n noaptea neagră, ploaie de argint cu stele,
Să se-așeze pe-a ta față, și-n părul făcut inele.
 
Privind singur la mal, văd sute de catarge,
Se pierd în largul zării, valuri mii le vor sparge,
E iarnă, fără tine, totul mă lasă rece,
Doar gongul Campanilei spune că timpul trece.
 
Mă mai alină gândul, și am uitat să-ți spun,
Cât am fost la Viena, Domnul Titu, om bun.
Mi-a tipărit o carte de poezii, frumoasă 
Un exemplar va fi al tău, când mă întorc acasă. 
 
Mâine plecăm să vizităm, Florența cea de vis,
Poate mă voi simți mai bine, să mă apuc de scris,
Îți voi trimite o scrisoare, o să-ți povestesc tot
Și sper să-mi scrii și tu iubito, la tine să mă-ntorc.