Căminarul Gheorghieș, tatăl lui Mihai
La Ipotești era bine văzut și om chibzuit
Om de familie, mândru în al său strai,
Ca orice tânăr și el s-a îndrăgostit.

S-a îndrăgostit și Raluca de omu-nalt, robust,
Cu ochi albaștri în nuanțe celeste,
Cu barba sa-ngrijită, cu bun gust.
Era inteligent, și c-o voință ce uimește.

Vechil pe moșiile mai multor boieri,
Fața rotundă și ochi mici vulturești,
Era iubit și respectat, strângând în timp averi.
A cumpărat jumătate din moșia Ipotești.

De sărbători cu mare chef petrecea
Iar Duminica, el pe Raluca o însoțea
La slujba de la bisericuța cumpărată de ea
A cărui preot, pentru tot satul, el îl plătea.

Avea și o latură romantică și cărți lectura
Cumpărate de la anticariat din Cernăuți mai ales,
Pe care Mihai, curios, adesea le cerceta
Mai abitir decât frații săi și cu mult interes.

Himera ce l-a urmărit pe căminar o viață întreagă
De a-și vedea copiii cu stare ș-un bun trai
S-a dus pe apa sâmbetei de rău zăbavă
Iar dacă azi scriem de el, o datorează lui Mihai.