Fost-ai gorun străjer cu crengi tinzând spre cer, sub tine-au tors urzeala 
Liderii națiunii, chemați de glasul țării și al pâinii, ce-au plănuit răscoala. 
Pe-o noapte-ntunecată, s-au strâns vorbind în șoaptă și și-au jurat frăție, 
Cu inima curată, să scape țara toată de chin și de robie. 

La umbra ta au stat, credință și-au jurat, Horia, Cloșca și Crișan, 
Sub tine, a prins putere Avram ridica steagul cu chipu-i bălan, 
La umbră l-ai primit, din fluier ți-a doinit din suflet Crăișorul.
Azi, lin își doarme somnul visând sub tine, iar noi îți ducem dorul.

Plâns-ai cu frunza toată martirii trași pe roată, de atotputernici...
Ai așteptat cuminte, rugându-te fierbinte, să piară,-acei nemernici. 
Cu ei ai râs și-ai plâns , în crengi și frunze-ai strâns, speranța împliniri. 
Și-ai rezistat ca îngerii în zbor și te-ai topit de dor, la gândul întâlnirii. 

Bătrân și venerat gorun, tu ești al nostru simbol de mărturie vie 
Martor la istoria de lacrimi și umilințe a secole de crâncenă robie
Iar Dumnezeu n-a vrut ca tu să mori învins și umilit de stele 
Înainte de-vedea poporul tău sfărmând atâtea lanțuri grele.

Multe furtuni au încercat să te doboare, tu aveai o misie aici
De-a ține treaz spiritul dreptății chiar și pentru iobagi-n opinci, 
Ce l-au trimis pe Horia la Viena, dar când au văzut că i-au înșelat, 
Au pus mâna pe furci și pe topoare și împotriva nemeșilor s-au răsculat.

De sus priveai zâmbind, Craiul mândru luptând în fruntea moților, 
Pe Avram Iancu sfânt, cu tricoloru-n vânt în cavalcadă-n zbor...
Prin ardelene sate, Craiu-și făcea dreptate cu steagul națiunii, 
Lancia lui Horia scoasă, strălucea mânioasă, la ea privea românii!

Din umbra ta acum, bătrânule gorun, a rămas doar tulpina.
Alți lăstari s-au ivit, ca eroii, zâmbind, purtând cu el lumina. 
Panteonul Român de la Țebea-i stăpân, ducând cu el solia
Că pe pământul sfânt, au fost eroi și sunt, ce-i cântă România.