Revizor școlar ai fost Emine,
Umblai cu gabrioleta din sat în sat 
Erai ca o rază de soare făcând numai bine
Te apreciau învățătorii, erai iubit și respectat. 
 
Junimiștii mai făceau uneori haz
Că prin sate, primărițele oftau după tine 
Dar tu știai că „gluma primează” și nu făceai caz
Și-ți vedeai de controale cât puteai tu de bine.
 
Aveai în minte mereu, a ta iubită Veronică
Altă floare pe pământ, pentru tine nu exista,
Și cu prietenul tău, învățătorul Creangă Ionică,
Colindați pe la crâșme, ascultând cum glumea.
 
Politica-ți plăcea, dar corupt n-ai vrut să te lași 
Și te-au dar afară din postul de revizor, Emine,
Și-n urmă-ai mers, redactor la ,,Curierul de Iași 
„Foaia vitelor de pripas”, cum îți plăcea a-i spune.
 
Dar ai supărat și pe Mircea, director aici
Într-o problemă în care n-avea dreptate 
Și-ai preferat să rămâi fără servici
Decât să fii părtaș la nedreptate.
 
Iar când ai rămas pe drumuri și fără adăpost 
Prietenul Creangă-n bojdeuca lui te-a găzduit 
Dar nu ai stat să duci o viață fără rost
La București te-ai hotărât să mergi grăbit. 
 
 Maiorescu și Slavici te-au chemat să le fii de ajutor
La Timpul, ziarul conservator, de ei doi gândit. 
Și ai lăsat în urmă tot ce ținea de Iași, dar și de dor
Ca sa devii întâi redactor, apoi redactor-șef ai devenit.
 
Ai mers să-ți iei de la Veronica bun rămas 
Dar ea nu era acasă și-a rămas fără știri ,
Iar tu plecat-ai trist și fără glas...
Adio ,Veronica, Teiul sfânt, Creangă și-atâtea amintiri.