Erai tânăr, Mihai, cu idealuri înalte, conform firii
Și-ți iubeai țara și glia ta românească din plin,
Ai fost să-l vezi pe Vodă-Cuza, Domn al Unirii 
Aflat în exil la Viena, închinând cu el, paharul cu vin.
 
Student la Viena, acest oraș minunat, 
Trăiai în lipsuri, dar nu țineai cont de ele
Și pe Ioan Slavici, prieten, l-ai ajutat
Să debuteze în „Convorbiri Literare”, cu nuvele.
 
Talent cu carul, recunoscut şi-având și spirit fin,
La „Junimea” te-ai impus și ca un apreciat lector;
Tot ei ți-au dat o bursă și te-ai dus la Berlin
Promițând să te întorci cu diploma de doctor.
 
Titu Maiorescu, te-a vrut ca urmaș 
În locul lui, plecat ministru în capitală,
La catedra de Filozofie a Universității din Iași;
N-ai reușit, dar nimeni nu ți-a făcut morală
 
Ai revenit din nou în vechiul Iași.
Mânat de-al Veronicăi mare dor
Că nu ai vrut nicicum ca să lași, 
Să se stingă flacăra unui mare amor.