Îți scriu Emine tristă sunt, gândesc la tine, plâng,
Că uneori această viață, pândește și lovește;
Lovește-n noi oameni de rând, ne arde ca un rug,
Arde încet, încet, mocnit și nu se mai oprește.
 
Mă arde supărarea, că am pierdut un Domn,
Care mi-a oferit iubirea și două flori de maci;
Ultimul lui cuvânt a fost, găsește-ți un alt om,
Iubește-l și iubește-ți, florile noastre dragi.
 
A lăsat două flori așteptând la fereastră, 
A lăsat prietenii dragi, viața și s-a stins,
Purtat de o lumină aproape îngerească 
Îmbrățișându-mă zâmbind, el ochii a închis.
 
Mă arde-acum rugul, mă doare, stoluri de gânduri vin ,
Aș vrea să vii pe-aripi de vânt, să-mi aduci dragostea,
Să bem a iubirii savoare, ca pe-un pahar cu vin,
Să ne mai îmbătăm unul de altul, Emine aș mai vrea.