De ce mă faci să plâng, Emine
Stârnind, din nou, în mine gelozia?
Cât o să mai îndur pentru tine 
Cât o să-mi mai înjosesc mândria?
 
Vestea că tu te plimbi cu alta
Scriind chiar în albumul ei,
Mă face să gândesc că soarta
Mă arde-n jar si foc fără temei.
 
Azi Conu' Jack Negruzzi-n treacăt,
M-a întâlnit și povestit de o fătucă
Punându-mi iară inima pe  jăratec
Făcându-mă sa-mi vină dor de ducă.
 
Să vin să văd acea tânăra fată
Cu frumoasele ei rotunjimi,
Cu care străbați cât îi ziua de lată,
Pădurile verzi din împrejurimi.
 
„La steaua”, poezia ta,
Făcu-nconjurul stațiunii,
Ce crezi că este-n inima mea,
Cum să răspund în fața lumii?
 
Spune-mi că nu mă mai iubești, 
Și voi pleca în lumea largă 
Căci nu vreau ca să mă lovești 
Când sufleu-mi ți-l pun pe tavă.
 
Riria-i fată tânără, frumușică,
De te-ai îndrăgostit de ea,
Spune-mi Emine, fără frică
Că-mi plânge-n taină inima.
 
Scrie-mi, și spune-mi adevărul, 
Te voi ierta, că-i omenesc,
Ne-ndrăgostim, martor e cerul
E-un sentiment care-i firesc.
 
Să nu mă ții legată strâns 
În lanțurile-amare a geloziei,
Că mult am pătimit și-am plâns
Oftând după tine pe-altarul poeziei.
 
Te-mbrățișez în gând și-n suflet
Eminul meu cu ochii blânzi, 
Voi iubi tot în al tău umblet
Dar de dragostea mea, să nu râzi.