Bat clopotele la biserici și soarele-și arată fața
Când în casa din Piața Amzei, madam Slavici e trezită
De zgomote care tulbură și liniștea și dimineața,
Cu zgâlțâit de geam puternic, privea rămânând împietrită.
 
Era chiar Eminescu, ce zgâlțâia geamul dinspre palat
Iar soția lu Slavici, care nu-l agrea, l-a întrebat mirată:
„Ce s-a întâmplat și ce anume atât de rău te-a supărat?”
Răspunde poetul: „Casa e umedă și urâtă, trebuie dărâmată.”
 
„Casa e veche și trebuie dărâmată!”, poetul revine
Privind-o nervos și ieșind grăbit în pridvor
Iar servitoarei și ea de față, o idee bună îi vine:
„E treaba zidarilor, o să-i chemăm degrabă și cu zor.”
***
Mulțumit de răspuns, Eminescu pleacă pe Calea Victoriei,
Intră în Cafeneaua Capșa și se pune pe cuvântat
Despre liberali corupți de prin filele istoriei
Iar Regele, care-i tolerează, trebuie să fie împușcat.
 
Vine lângă el un cunoscut ziarist Grigore Ventura
Și împreună iau birja și purced spre Palatul Cotroceni
Însă Regele era plecat, iar Eminescu, foarte agitat
La Baia Mitraszesewski, trăsura a oprit și a intrat.
***
Între timp, madam Slavici, cu aer nedumerit
A trimis servitoarea la Maiorescu, cu un bilețel
În care scria că „Eminescu a înnebunit”
Și-l ruga „să facă ceva, să o scape de el.”
 
Maiorescu, care și el bănuia câte ceva,
A mers la Spitalul Caritas și o cameră a rezervat
Conștient de marele talent ce poetul avea
Și unde Eminescu în grija dr. Suțu urma să fie dat.
***
Închis într-una din camerele de baie
Eminescu deschide mai multe robinete
Și apa fierbinte curge șuvoaie
Pe coridoare și-n alte componente.
 

Poetul continua să facă baie la butoi...
Dar gardienii au scos ușa din perete
Și deși protesta și făcea  tărăboi 
L-au scos afară că se opărea pe-ndelete.
 
Pus în cămașa de forță, roșu ca racul, fără glas,
Așa l-au scos gardienii și-n trăsură l-au împins
Transportându-l urgent la Spitalul Caritas,
Apoi, Maiorescu la Spitalul Ober-Dobling l-a trimis.
 
Pe cioburi de vise sparte parcă îl văd călcând 
Sângerând din când în când pe poemele de dor,
Când avea liniște-n gânduri, parcă-l auzeam cântând 
Sau numărând pașii trist, fără de somnul cel odihnitor.