Rămas bun, iubită vară,
Cu aurul din spice și roșul macilor, 
Cu cântul privighetorii ce ne cânta pe seară,
Când luna apărea din puful norilor. 

Zburați voi păsări călătoare, zburați cât mai departe, 
Că soarele parcă-i îndrăgostit, s-ascunde printre crengi,
Toamna începe să apară, frunze galbene-împarte,
Prin parcurile goale, prin vii și prin poteci.

Ne-a îmbătat parfumul teilor,
Și ne-am iubit prin sânziene înflorite,
Am privit cerul înstelat, urma scânteielor,
Ce străluceau în ochii noștri de îndrăgostiți, iubite.

Să nu fim triști că trandafirii-și pierd petalele în vânt
Și marea doar cu pescăruși rămâne;
Să o îmbrățișăm,să-i spunem „Bun venit”,
Hai s-o primim așa cum se cuvine.

Vom bea iubirea cu mustu-amestecat,
Culegând strugurii din vii,
Că toamna-i anotimp îmbelșugat,
Grăbește-te iubite, vreau să vii.