Scârțâie un tren pe șine fluierând noaptea în gară
Nod în gât parcă îmi vine mă plimb fumând din țigară,
Te aștept să vii iubito, dar trenu-n gară nu vine,
Trebuia s-ajungi acum, eu nu știu ce e cu tine.
 
Un alt tren șuieră-n noapte, sper să fie trenul tău
Inima-mi de dor se zbate, n-are loc în pieptul meu;
Văd un cap blond la fereastră ce cată-n jur cu privirea,
Ești chiar tu, cauți în noapte, aducându-mi fericirea
 
Cobori aproape zburând cu mâinile tale-ntinse
Le-am simțit când m-ai cuprins, cum îmi apăreai în vise,
Eu te strâng ca pe-o comoară și îți sărut buzele
Care au gustul de poamă, roșii ca garoafele.
 
Vino-n casa mea modestă s-o luminezi cu-a ta față
Cum o luminează luna în noapte pân' dimineață, 
Să ne prindă zorii zilei pe- amândoi îmbrățișați 
Razele soarelui fine să ne prindă dezbrăcați.
 
Tu să îți lași părul galben, ca să cadă pe-ai tăi umeri
Care pare-al mării valuri sărutați de raze rânduri, 
Păsărelele-n copaci să ne trezească cu-n cânt 
Cu muzica în surdină, „blânda batere de vânt”.
 
În căsuța mea modestă vom fi ca doi porumbei 
Te voi ține-ntreaga zi numai pe genunchii mei.
Tu să-mi treci mâna prin păru-mi, eu să-ți sărut gura ta,
Să te cer să-mi fii soție, tu zâmbind, să îmi spui „Da”.