Femeia mea între femei, de ce sufletul tău se teme?
De ce îmi spui că mă iubești, dacă-mi strecori venin în vene?
Tu nu știi ce suflet trist am, când mi te știu departe,
Când ploaia-mi bate lung în geam, și tu nu-mi ești aproape. 
 
De ce în scrisorile tale, nutrești nemulțumirea
Că nu vin cu tine la Iași, să ne continuăm iubirea?
Eu aș vrea-n veci să fim iubiți, să trăim împreună,
Dar ale mele suferințe, mă țin mereu de mână. 
 
Tu mă crezi un nelegiuit, să pot și să nu vreau
Mă simt pustiu ca un bordei fără dragostea ta,
Și dacă-ți vei găsi iubirea, pe alte căi străine,
Relației noastre fă-i nod și uită-mă pe mine.
 
De vrei să pleci și să mă uiți, regina sufletului meu
Fii liberă ca pasărea și zboară, chiar de-mi va fi greu,
Mă voi zbate-n plasa durerii, Înveșmântat în strai de chin
Sub umbra unui dor sălbatic îmi voi bea cupa cu venin.
 
Amândoi sorbeam cu sete pocalul de fericire
În vicii strecuram miere și în păcate zâmbire,
Dacă asta-mi este soarta, de ursitoare menită
O primesc, chiar dacă-i cruntă, că vreau să fii fericită.
 
Visul meu de-a fi-mpreună, eu, să-ți fiu soț, tu soție,
Cine știe moțule dac-o fi-n viață să-mi fie?
Nu pot să lupt cu destinul, de te-aș pierde, mi-aș da foc
Dar nu pot, că-n viața-mi tristă, tu-mi ești raza de noroc.